 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Poezii de iarna |
Magii
dupa Nichifor Crainic
V-ati faurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Stravechi talmacitori de stele
Sub cerul din Iran.
Întinderea scânteietoare
Palea-n adâncuri ca un fum,
Când calauza de vâlvoare
V-a luminat a drum.
Si-a fost ca zile dupa zile
Pe crestet steaua va lucea.
În pas molatic de camile
Calatoreati cu ea.
Pareau picati pe cer curmalii
Umbrind roare de fântâni;
În golul mort urlau sacalii,
Dar voi, trei magi bãtrâni,
Sporind din semnul peste fire
Tãria cugetului slab,
Treceati paraginile-asire
Si haosul arab.
Treceati cu ochii-n steaua care,
Cu vraji în minunatu-I chip,
Târa trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip?
O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremuratorul strop de foc
Ni-arata cai fara conacuri
Spre tainicul noroc.
Si de-am crezut într-o minune,
Dureri-potop nenumarat-
Legenda voastra nu le spune,
Dar noi le-am îndurat.
Si, peste maguri de ruine,
Acelasi crez vizionar
Anima marile destine
De-acelasi strop de jar.
Pe frunti cu magica lucoare,
Strabatem neguri si vâltori,
Spre zarea vesnic schimbatoare
Statornici calatori.
Treptat se face cânt obida,
Iar îndoielile-temeiu:
Ne-mbraca steaua cu hlamida
Cerescului poleiu.
Si-n fulgerarea-I diafana,
Prin vremi, o, magi, va stravedem-
Cutezatoare caravana
Sosind la Betleem.
